Ieri a fost ziua mea și mă gândeam la curajul și credința pe care le-a avut Sfântul Gheorghe.
El e pictat pe icoane cum se luptă cu balaurul.
Multă vreme am privit cu oarecare scepticism aceasta ilustrare a lui. Dar îmi dau seama cât este de actuală.
Noi ne luptăm cu balaurul nostru zilnic.
Balaur care e de multe ori incertitudinea, lipsa de încredere în ceea ce suntem și facem.
Deși suntem talentate și vrednice de a avea succes și de a prospera, lăsăm balaurul să crească în voie.
Spun asta din propria mea experiență.
Sfântul Gheorghe a avut curaj și și-a afirmat clar și răspicat credința. Indiferent de ce urma.
Personal story…
Pentru cine nu mă cunoaște, sunt Georgiana și de 13+ ani lucrez pe cont propriu, în domeniul artizanatului.
Am luat la rând multe produse handmade, de la decoruri cu pom pomi pentru petreceri de copii până la buchete de mireasă cu flori din hârtie.
Toate mi-au plăcut și mi-au adus bucurie în acea etapă a vieții.
De 3 ani de zile dau viață unor flori supradimensionate. Pe unele le creez și le vând oamenilor pentru a-și decora spațiile și evenimentele, pe altele le închiriez.
De când mi-am asumat și eu cu întreg sufletul ceea ce fac, practic mi-am asumat credința :), de atunci am avut alt avânt, alt spor în toate, alt curaj și alte rezultate.
Asta a făcut și sfântul Gheorghe, și-a asumat credința, și a asumat că el crede în Dumnezeu.
Curaj…Oare nu i-a fost frică? Cu siguranță i-a fost….
Tuturor oamenilor le este frică, inclusiv celor pe care noi îi vedem atât de curajoși.
Atunci când ai curaj, frica nu dispare, dar se face mai mică și un pic mai tăcută.
În atreprenoriat sunt multe situații în care te gândești că trebuie să ai curaj ca să faci așa și așa..etc
Pe mine mă ajută mai multe lucruri să rămân pe drumul meu, cu curaj.
Unu. Realizez că eu am un atelier în care creez flori și frumos. E ceea ce fac, doar asta fac.
Vizualizez cu ochii închiși instalații, lucruri frumoase. Știu sclipirea din ochii oamenilor atunci când văd creațiile noastre și știu că e bine.
Știu că lucrând în pătrățica mea de bine, aducând pe lume acest frumos îmi fac datoria. Câștig lupta cu balaurul.
Mereu m-am considerat prea visătoare, prea slabă, prea nepregătită pentru treburile reale ale unei afaceri etc
Dar am învățat că mă pot șlefui. Că e cel mai important să fiu eu și e minunat că sunt așa.
Că nu pot fi toate în același timp.
Doi. Eu văd mereu un ditamai soarele după toate greutățile. Indiferent ce situație este, cu siguranță va fi bine.
În orice fac, văd frumosul ce va fi la final.
Mă ajută și mă încarcă cu bucuria.
Când rămâi fără combustibil, cel mai bine îți revii dacă îți amintești toate părțile frumoase.
Dacă îți amintești câtă bucurie îți aduce faptul că faci zi de zi ceea ce adori să faci.
Chiar dacă e și greu câteodată, îți amintești că faci asta din bucurie și cu tot sufletul și tot greul se face mai mic.
De multe ori priveam curajul ca pe o inconștiență. Ce mod ingenios de a mă sabota singură…
